Lungul drum al alaptarii catre succes

Ca de obicei m-am documentat foarte mult si despre asta inainte de nastere. Alaptarea mi se parea foarte importanta pentru micul Roinitza si am vrut sa ma pregatesc cat pot eu de bine. Probabil ca este si un defect profesional, sunt obisnuita ca atunci cand imi doresc ceva si ma pregatesc pentru asta, sa obtin exact ce vreau. Am studiat bloguri, povesti ale altor mamicilor, pozitii de alaptare, cum functioneaza alaptarea, etc. Am fost chiar si la un curs despre alaptare, totul ma facea sa cred ca sunt pregatita pentru ce va urma. Mi-am spus ca, si daca vor fi probleme, o sa pot mereu apela la un un consultant in alaptare care ma poate ajuta. M-am inselat rau, experienta pe care am avut-o a fost total diferita. Dupa un inceput prost si o lupta de doua luni am reusit sa ajung (aproape) unde vreau si sa ne bucuram amandoi din plin de experienta asta. Roinitza ma rasplateste cu multe zambete in fiecare dimineata si asta merita orice efort!
Sunt fericita ca pot alapta si simt ca si Roinitza e fericit. Sunt convinsa ca alaptarea a ajutat relatia dintre noi si ne-a apropiat si mai mult.

Am trecut prin multe faze care ar fi putut fi evitate daca as fi avut experienta de acum :).

1. Confuzia de inceput
La cateva ore dupa nastere, Roinitza a supt cu putere. A fost extraordinar, avea atata forta si stia exact ce trebuia sa faca. Probabil a primit doar o picatura de colostru dar el era perseverent. Dupa o ora de supt a adormit fericit la san si eu eram increzatoare ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine.
Insa nu a fost asa, in zilele urmatoare a inceput sa se agite de fiecare data cand il puneam la san si eu incepusem sa ma gandesc ca imi chinui copilul, ca il fortez sa suga si ca va ajunge sa refuze sanul complet. Ajutorul asistentelor a fost inexistent, asa ca am continuat cum invatasem eu ca ar trebui sa il tin. De fapt, asistentele mai mult m-au incurcat dandu-mi un mamelon de plastic care nu ne-a folosit la nimic.

2. Caracatita luptatoare
Cand am ajuns acasa situatia a continuat la fel. Roinitza era linistit pana cand il puneam la san, moment in care incepea agitatia si devenea o "caracatita luptatoare". Am inceput sa studiez filmulete pe youtube cu pozitii de alaptare si sa incerc sa le aplic. Copiii din filmulete cadeau in transa si se linisteau imediat la san, al meu se agita din ce in ce mai tare. Am inceput sa imi intreb prietenele, aceeasi poveste si la ele: copiii se linisteau imediat la san. Am sunat un consultant in alaptare care mi-a dat un sfat, dar care nu a functionat la noi. Mi-a sugerat sa il pun la san imediat cum da semne de trezire astfel incat sa nu i se faca foame prea tare. Zis si facut, acelasi rezultat. Il pandeam cand dormea si cum dadea cel mai mic semn de trezire il puneam la san. Degeaba!

3. Criza
La o saptamana dupa ce am iesit din maternitate am cedat nervos si am inceput sa plang. A fost o dimineata groaznica, ma invinovateam ca nu sunt in stare sa ii dau ce e mai bun pentru el. Nu intelegeam ce nu fac bine, mi se parea ca fac exact ceea ce invatasem ca ar trebui sa fac. Fiecare biberon de lapte praf ma durea. A fost un moment in care Mamutza m-a ajutat extraordinar de mult. A fost puternic si mi-a dat si mie putere sa trec peste criza asta. La insistentele lui am sunat un alt consultant in alaptare si am intrat intr-o noua era: "mamelucii".

4. Mamelucii
Sunt mameloanele de silicon pentru protectia sanilor si au fost o revelatie pe moment. Caracatita luptatoare s-a linistit si a inceput sa suga de zor. In prima seara cu mameluci a stat la san vreo trei ore, eram tare fericiti amandoi. Credeam ca ne apropiem de ceea ce ne dorim, dar nu stiam cat de departe eram. Mamelucii nu sunt o solutie pe termen lung pentru ca duc la scadea lactatiei si erau destul de incomozi. Trebuiau sterilizati si mereu simteam ca mai am nevoie de o mana in plus pentru a-i manevra.

5. SNS
Pentru ca stiam ca trebuie sa scapam de mameluci am contactat un consultant in alaptare care ne-a dus intr-o directie total gresita atunci: SNS-ul. Desi a vazut ca aveam lapte si ca Roinitza era foarte agitat la san, ne-a recomandat sa folosim SNS pentru ca bebe face confuzie intre san si biberon. Gresit! Asa cum ne-am dat seama apoi, nu facea nici o confuzie si cauza problemei era total alta. Ne-am chinuit rau doua zile, i-am suparat pe bunici si dupa ce Roinitza s-a uitat la mine cu o privire extrem de trista am renuntat la SNS pentru totdeauna.

6. Solutia salvatoare
Din nou, Mamutza mea draga a intervenit si a salvat situatia. Analizand luptele noastre cu SNS-ul, a reusit sa isi dea seama ca nu il tin bine pe bebe la san si mi-a corectat pozitia, eliminand perna de alaptat din ecuatie si spunandu-mi sa il tin pe Roinitza in brate ca sa ii pot controla capul mult mai bine. E incredibil cum in toate saptamanile astea nu mi-a trecut prin cap sa schimb pozitia, eram asa fixata pe ceea ce faceam si nu reuseam sa ma detasez. Bunica ne-a ajutat si ea foarte mult, venind cu ideea minunata de a alapta pe scaun, nu in pat intr-un unghi de 45 de grade asa cum o faceam pana atunci.
In sfarsit puteam alapta asa cum imi imaginam la inceput, dar mai aveam un hop pe care l-am descoperit   in curand.

7. Durerile de sani
Fiind rezolvate problemele principale, acum trebuia sa crestem productia de lapte. Deja trecusera multe saptamani, Roinitza manca foarte mult (150 ml lapte praf la o masa) si eu eram mult in spate cu productia de lapte. Stiam principiul de baza: "cererea creste oferta" si mi-am zis ca e simplu. Il tin la san toata ziua si rezolvam. Nu a fost insa simplu deloc, au inceput durerile de sani din cauza suptului. Am avut zile cand nu il puteam pune deloc la san, nici macar nu suportam sa ma ating de tricou. De multe ori il puneam la san si imi dadeau lacrimile de durere. Am scapat insa si de problema asta intr-o saptamana, cred ca s-au obisnuit mameloanele mele cu procesul de supt.

8. Alaptare nocturna si succes
Luminita noastra a inceput sa se vada in momentul in care am inceput sa alaptez noaptea. Citisem ca e important dar nu imi dadeam seama cat e de important. De cand am inceput sa fac asta productia de lapte a crescut si incet incet am reusit sa eliminam cate un biberon pana am ajuns in stadiul actual: in unele zile avem alaptare exclusiva, in altele mai dam un biberon de lapte praf daca Roinitza inca se agita dupa ce mananca de la san si nu reusim sa il linistim deloc.

Ce i-as putea recomanda unei mamici care este la primul copil?

1. Sa isi asculte instinctul.
E un sfat important pe care l-am primit si eu dar nu l-am aplicat prea bine in ceea ce priveste alaptarea.  Desi pozitia "in brate" este ceva atat de natural pentru o mama am continuat sa ma chinui incercand sa il folosesc perna de alaptare. Nici nu-mi dau seama ce era in mintea mea, cum as fi putut sa il alaptez pe perna de alaptare in parc? :)

2. Sa alapteze noaptea.
La inceput trezirile nocturne erau dureroase atat pentru mine cat si pentru Mamutza sau bunica si asta in principal din cauza biberonului de lapte praf. Roinitza de multe ori era deja prea infometat cand se trezea si pana reuseam sa ne mobilizam cu facutul biberonului incepea sa planga, lucru care il agita si mai mult. Alaptatul este mult mai simplu si consuma mult mai putin timp, acum Roinitza suge cam de 3-4 ori pe noapte timp de 10-15 minute si adoarme imediat dupa. Pe noi ne-a ajutat foarte mult co-sleeping-ul, dar despre asta voi da mai multe detalii intr-un articol viitor.
De asemenea, sa nu mai schimbe scutecul noaptea dupa prima luna. In prima luna poate este important pentru ca bebe nu trebuie sa doarma mai mult de 3-4 ore continuu, dar apoi nu cred ca mai este necesar. Schimbatul scutecului noaptea nu ne-a ajutat deloc, reusind sa il activeze si mai mult pe bebe. Daca il schimbam inainte de masa, nu faceam decat sa il agitam mai tare si sa planga de foame. Daca il schimbam dupa masa, il trezeam. Asa ca, dupa ce am renuntat sa il mai schimb, am inceput sa dorm mult mai bine.

3. Sa vorbeasca mai mult cu prietenele ei care au alaptat recent.
Eu nu am facut-o atat cat ar fi trebuit si cred ca m-ar fi ajutat atat ca suport moral cat si ca sfaturi pe care le-as fi putut aplica. Ar fi fost bine chiar sa ne intalnim si sa ma ajute cu pratica :).