Puiul de ciocanitoare

Cum de cateva luni stau cam 3 ore pe zi prin cartier cu Roinitza, nu ma pot abtine sa nu observ comportamentul parintilor/bunicilor in diverse situatii si, din pacate, multe sunt din categoria "asa nu".
Acum cateva zile mergeam ca de obicei pe aleea noastra de langa parc cand ma depaseste o fetita de vreo 5 ani care mergea pe bicicleta. In spate le auzeam pe mama si bunica ei discutand aprins despre cat de mult a slabit Carmen Bruma in doar 3 luni de la nastere :) (really???!!!). La un moment dat din copaci se aude un ciocanit si atat eu cat si fetita am inceput sa ne uitam curioase. Era un pui de ciocanitoare care isi exersa de zor mostenirea genetica:). Fetita, foarte incantata, se intoarce catre mama ei: "Mami, mami... hai sa vezi, e un pui de ciocanitoare" dar mama ii spune plictisita "Aaa, bine" si isi continua de zor conversatia despre Carmen Bruma, neobosindu-se macar sa priveasca in directia puiului. Si daca era al 100-lea pui de ciocanitoare pe care i-l arata fetita, era chiar asa de greu sa se bucure impreuna cu ea?

Trebuie

O mamica: "Stii ca trebuie sa ii dai glicerina in gura?"
Eu: "Am auzit dar nu-i dau"
[Peste 1 minut cand Roinitza isi sugea pumnul]
Aceeasi mamica: "Trebuie sa ii dai suzeta!"
Eu: "Nici asta nu vreau sa ii dau"
[Peste cateva ore cand Roinitza isi sugea pumnul din nou...de data asta chiar ii era foame]
Aceeasi mamica: "Chiar ar trebui sa ii dai suzeta!"
Eu: "....."

De ce "trebuie"? De ce i-as da medicamente aiurea cand nu e nevoie de ele? De ce i-as da glicerina cand bebe nu are nici o problema si este alb in gura doar de la laptele pe care il bea?
De ce i-as da suzeta ca sa stea linistit si sa ma lase pe mine in pace? Inteleg ca se dezvata mai usor de suzeta decat de deget, dar nu mi se pare ca Roinitza isi suge degetele mai mult decat copiii din jurul lui care primesc suzeta.

NU trebuie! :)

Un anotimp

- Cat are bebe?
- Un anotimp si un pic...
Pentru noi a fost cea mai frumoasa vara, pentru el a fost prima.
O vara in care noi doi am inteles ca nu mai suntem centrul universului nostru, ca nevoile noastre nu mai conteaza fata de nevoile lui.
O vara in care el a devenit crestin chiar in ziua in care noi implineam un an de la nunta.
O vara in care ne-am inteles mai bine parintii si ne-am reconectat cu Andu.
O vara in care n-am fost la mare si nici nu i-am simtit lipsa :)
O vara in care a fost bine.