Acum o luna am desfiintat atat patul nostru cat si patutul roinitzesc. Demult imi doream asta, parca stateam cu drobul de sare deasupra capului in fiecare zi tremurand de fiecare data cand Roinitza de apropia de marginea patului nostru. Era plin de pericole: inalt, cu colturi, aproape de calorifer si dulap. Nu a cazut niciodata din pat dar nu aveam de gand sa stau asteptand inevitablul. In prima seara pe saltea, Mamutza si-a adus aminte "cu drag" (NOOOT!) cum mergeam noi la festivaluri prin Europa si ne chinuiam spatele dormind la cort. Am intinerit :)
Cu patutul a fost si mai usor pentru ca nu il mai foloseam de multe luni. La inceput a fost depozit de haine, apoi de jucarii, apoi suport pentru exercitiile de ridicare ale lui Roinitza. Un suport care nu mai era foarte safe din cauza zabrelelor de lemn de care se putea lovi destul de rau sau in care isi putea prinde piciorusele. Asa ca a disparut si patutul fara nici un regret. Am pastrat tablia patului mare pe care Roinitza se ridica acum fara nici un efort si pe care am lipit poze cu noi, cu burtica, cu Roinitza cand era bebe mic mic. Ma topesc de drag cand ne arata el pe fiecare cu aratatorul lui grasun si ne spune la toti "taataa".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu